vineri, 18 iunie 2010




"URECHEA TE MINTE SI OCHIUL TE INSALA, CE-UN SECOL NE ZICE CEILALTI O DEZIC...NATURA ARE OROARE DE VID...SINTEM DOAR OAMENI...GESTURI...MOMENTE...BUCATI DE TIMP...EMOTII "
Poate ce scriu acum e o nebunie fara sens. Scriu despre "povesti" frumoase sau mai putin frumoase. Realitatea povestilor se termina cind le dam drumul sau avem curajul sa renuntam la ele din varii motive. Ne simtim nesiguri si atunci ne creem un loc al nostru confortabil...pe care il pictam, ii dam culoare. Putem comunica prin pictura asa cum o putem face si prin scris. Va place pictura? Dar sa cititi? Pentru mine pictura, desenul, muzica, scrisul e cel mai important lucru din lume...imi limpezeste mintea... Citi din voi mai credeti in asa ceva?...Povesti...povesti despre poeti care se prabusesc cind sint parasiti, mame care se agata de copiii care vor sa plece de acasa, femei sau barbati care se pierd in umbra carierelor, artisti deja trecuti sau trecute de prima tinerete si care intra in viata altora mai tineri spunindu-si ca iubirea nu are virsta...ce au toti in comun?...FAPTUL CA IUBESC PINA LA UITAREA DE SINE...Maretia vine din pierderi, nici-un om nu poate fi puternic decit daca a cunoscut ce inseamna a pierde. Zeii rid cind te inalti mai sus decit ei si strivesc tot ce-ai construit dintr-o toana. Gloria care ti-i se da iti este luata inapoi...sint incercari pe care v-a trebui sa invatam sa le trecem...sintem niste sclavi in fata lor. De unde atita nevoie de comunicare? Ma tem deci, ca am ajuns sa ne bucuram de toate fleacurile pe care decenta noastra nu le valideaza. Mai mult, le sanctioneaza, le dispretuieste. Sa nu fim ipocriti, recunoasteti ca tuturora va este bine cind sintem- sinteti, vorbiti de bine?!... cind vi-i se da atentie mai mult decit am merit-o. De ce tinjim dupa toate astea? Cine de cine se foloseste? Doar pentru ca multi din noi am devenit super selecivi, doar daca simti ca esti dat la o parte dintr-un grup de oameni, ei tratindu-te ca pe un out-sider, asta nu inseamna ca esti asa. Lucrul cel mai important si care conteaza cel mai mult e ce crezi tu despre tine insuti. Daca vrei ceva sau sa fii cineva atunci singurul care sta in calea ta, esti chiar tu !!! Omul bijbiie prin intermediu propriiei sale vieti; transparente si opace, prin zone de iluzie si deziluzie. Tot el e supus unei grele incercari de a regasi dragostea pierduta...unii chiar se straduiesc sa o aduca inapoi. Avem de-a face cu dorinte si fantezii. Manipulare sau magie? Nu pot sta indiferenta la durerea lor, remarc usor slabiciunea umana sau taria de caracter a unora...demasc minciuna si prostia...dincolo de masti si personaje , sintem oameni cu propiile emotii si ginduri. Eu...ii iubesc pe toti, este o dragoste sincera fara de care n-as putea trai fiecare din noi purtind o raspundere mai mica sau mai mare...succesul depinde strict de proportia dintre adevar si minciuna pe care le acceptam in jurul nostru. Gusturile noastre pot fii diferite, acceptindu-ne efortul de a ne accepta unii pe ceilalti asa cum sintem. Traim intr-o lume superficiala, mi-as fi dorit sa fecem lucrurile mai temeinic...se pare ca timpurile acelea au apus de mult...Mi-ar place sa cred ca mai sint de cei care gindesc ca mine, o vorba spune ca "cine alearga de placere nu oboseste"...SA IMBATRINESTI E OBLIGATORIU, SA TE MATURIZEZI E OPTIONAL..Oamenii judeca lucrurile doar dupa placerea momentului, asta nu e in concordanta cu caracterul cunoasterii umane. Tot ce ne inconjoara e umplut cu o adinca placere inconstienta si cu o puternica auto-constiinta. Confucius zicea ; "daca cineva nu poate intelege viata, cum ar putea intelege moartea?" Multi suferim dar nu din pregatire si ordine ci mai degraba din stupiditate si adaptare (referinta fac la acele compromisuri pe care le faci din varii motive, ca apoi sa le regreti ca le-ai facut). Te intrebi daca ceva ce arata frumos pe-afara poate fii asa si-nauntru?!...Intreaba-te daca ceva "ce arata viu pe dinafara, e viu sau mort..." Sintem prinsi intr-un labirint, nu sintem atenti pentru ca nu vrem sa vedem, nu spunem nimic chiar daca stim adevarul, nu vrem sa ascultam chiar daca ni-i se spune, si in final...clacam..."DOAR PENTRU CA UN CATIR POATE PLECA INTR-O CALATORIE, ASTA NU INSEAMNA CA SE V-A INTOARCE CA UN ARMASAR...Ceea ce s-ar numi cautarea adevaratelor chipuri, este pina la urma un drum diferit pentru fiecare dintre noi.."

Un comentariu:

  1. fotografiile apartin piesei de teatru "Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire", jucata in sala POD al Casei de Cultura a Studentilor

    RăspundețiȘtergere