"EXISTENTA NOASTRA RAPORTATA LA RATIUNE, NU SE IMPARTE NICIODATA EXACT, RESTUL CARE RAMINE ESTE MINUNAT...DOAR INIMA INTELEGE...ESENTIALUL SCAPA PRIVIRII..."
Ma irita lipsa de imaginatie cu care unii din noi isi traiesc viata, si mult mai neplacut constatind atitea tabloide si clisee identice a multor altora ; zimbete false, vorbe spuse aiurea doar pentru a suci minti, gesturi fara implicari...in lumea nuantelor si a subintelesurilor, a tilcurilor...se pare ca nu mai avem eroi. Oameni care sa lupte pentru visele si dorintele lor, fara ai face pe altii sa sufere. Ce ironie...sa operezi cu platitudini ca sa recomanzi valori...Exista formule de atragere, strategii de seductie pe care eu le consider smecherii ieftine a caror unica virtute (ironic, nu?) este efectul de bumerang ; auzi atit de des cuvinte bine slefuite incit repetarea lor te face la un moment dat sa te indepartezi decit sa te apropii...si asta naste neincredere. Oare cind ne vom invata minte?...Am acordat sanse, am dat incredere, am asteptat tocmai sa nu-mi para rau ca nu am incercat, dar de ce as sta pe banca de rezerve?...de ce sa tac cind trebuie sa vorbesc?...de ce sa nu ma bat pentru ceva in care cred?...Am cunoscut trufia, minciuna, egoismul, snobismul din jurul meu si zic...gata ; m-am saturat sa-mi pun, intre mine si ceilalti, sufletul care nu-mi da voie sa privesc cu ochi limpezi lucrurile din jurul meu, si care ma face deseori sa ma ratacesc...Intr-o lume a marii trufii si oceanului de indiferenta...sa fi un gentlemen pare din ce in ce mai complicat. Fericiti cei ce au voce si spun, cei ce au urechi sa auda, cei ce au ochi sa vada.Cu cita usurinta dam drumul cuvintelor in bataia tastelor si in spatele monitorului "lucrund sub acoperire". Ce ne pasa daca cel de dincolo intelege sau nu jocul?...lista e imensa...avem de unde alege...gindurile o iau razna si uita...cuvintul spus in graba, cel cuvint gol, si citeodata dureros daca nu concorda cu nevoile celuilalt. Sa luam doi tineri si sa-i punem sa construiasca "lumea" in gesturi, culori si toate sa fie ordonate ritmic in bataia muzicii. Citi din voi pot face asta? Citi din voi pot percepe imaginea lor amplificata de muzica culorilor? Ati vazut vreodata un spectacol de muzica si efect? Daca da, si daca ati facut-o privind totul ca artificile de la revelion, atunci ati pierdut totul, ati facut-o fara continut, superficial si rece. Acolo si atunci pulseaza ritmul rosului aprins, gestul care se hraneste cu energie pentru a-si lua zborul...asa se intimpla si in spatele monitorului, in marea graba de a "agata". Am vazut si am intilnit (de multe ori) oameni care nu stiu sa rosteasca "vorbe" sau...oameni care spunind lucruri frumoase pentru incintarea auzului nu te emotioneaza ei straduindu-se din greu sa te convinga...Si cum tot ce este rostit se pierde in momentul urmator, singura forma de conservare a unor astfel de momente este memoria. Sa dam vina pe ea, ea ne readuce aminte acele cuvinte care te pun pe ginduri, care te face sa fierbi...sa-ti doresti sau sa urasti...Ati fost atenti la cum reactionam in momentul in care temerile noastre devin realitate? Drama interioara in care dorintele, tradarea si resemnarea sint mai mult decit lectii de viata , este intens traita de cei implicati. Uneori aflarea adevarului genereaza o anxietate mentala, depasind puterea psihica reala de control. Totul este raportat la lucrurile palpabile din jurul nostru, care se naruiesc din varii motive si la un moment dat. Si atunci cind naruim totul...e vina...cuvintelor rostite din vanitate, din mindria de a avea primul si ultimul cuvint, cuvinte spuse la nervi sau spre testarea celuluilalt...Invatati sa rostiti si sa spuneti...cuvinte in asa fel incit nimeni sa nu aiba de suferit, uneori spuse cum si cind trebuie...vom reusi sa cladim nu sa naruim...iertind...Incercind sa "improbotiti" nu faceti nimic altceva decit sa pareti ridicoli si stupizi...deci...fiti sinceri in primul rind cu voi...se cheama RESPECT !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu