luni, 28 iunie 2010

"TOTI IDOLII PE CARE I-AM ADORAT MI-AU SINGERAT CREDINTA CU RANI CE NU LE MAI VINDEC. MI-AU INNECAT TRISTETEA IN VINUL PARFUMAT SI MI-AU VINDUT LA URMA, RENUMELE...PE-UN CINTEC."

Actul iertarii nu ne obliga sa acceptam orice ; nu putem pleca fruntea la ne-sfirsit, altminteri am pierde orizontul proprilor noastre vise. Sint cuvinte care se pot rosti cu usurinta si care pot umple sau lasa uriase spatii goale. Exista un cuvint, marunt, pe care multora le vine greu sa-l rosteasca. SI totusi o facem, la nervi scotindu-ne la iveala adevaratele caractere. Cine nu spune niciodata NU se considera generos, intelegator, educat, deoarece NU-UL este reputat a fi blestemat, egoist, lipsit de spiritualitate. Sint momente in care, cind zicem DA (pt. ceilalti) poate fi nu pt. sine. De aceea nu spune NU cu buzele daca inima zice DA. Niciodata nu judecati viata celorlalti pt. ca fiecare isi cunoaste propria durere si renuntare. Trebuie sa platim scump, ca sa realizam putinul pe care il avem? Trebuie sa renuntam la atitea lucruri pe care ni-i le dorim, sa intoarcem spatele atitor drumuri ce ni-i se deschid inaintea ochilor...sa ne sacrificam visele in numele unui vis mai mare? E multa, tare multa rautate si indiferenta in lume...nu exista egalitate, totu-i ierarhie. Puterea pe care o avem, e fatalitate...o avem si gata. Nu mai stiu cine sint...nici ce suflet am. Cind vorbesc de sinceritate...nu mai stiu ce sa cred, oare am devenit "o suma a celorlalti"? Simt convingeri pe care nu le nutresc. Ma las delectata de angoase pe care le resping. Necontenita scormonire inauntrul meu imi dezvaluie necontenit sovaielile sufletesti...ma simt multipla , sint ca o incapere captusita cu nenumarate oglinzi fantastice care restituie in imagini false o unica realitate anterioara care nu se reflecta in nici una si...totusi in toate...Asa cum pictorii cred in pomi si flori, eu ma simt in mai multe fiinte...simt ca inauntrul meu convietuiesc mai multe existente straine mie, ca si cum fiinta mea ar face parte din toti oamenii si partial din fiecare, ca o suma de non-euri sintetizate intr-un artificial. Fiecare vis, se intruchipeaza in alta fiinta care il poate visa. Sint scena unica pe care se perinda autori diferiti care reprezinta scene diferite...sint infinitul, precum universul...am invatat sa fiu dar (cadou), echilibrata, in delir si nebunie, am invatat sa nu caut cu minte ci cu sufletul. Sint ca o simfonie; acum ca mi-am descoperit "propria-mi voce", nu mai consider fericirea ceva inaccesibil...stiu ca ea poate venii in orice moment, in orice clipa... "Vreau sa ma pierd pe cararile gindului, sa intilnesc un colt de drum si contopindu-ma cu mine...imbratisez o umbra..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu