"IUBESC DANSUL SUB APA SINGERINDA A TRECUTULUI, FRIGUL CARE NE CUPRINDE DE UMERI CA PE NISTE COVALESCENTI INTRE FERICITELE GENERATII , SPIRITUL CARE RATACESTE BEAT DE BUCURIA SENZATIILOR.”

Ce poate face inteleptul, decit sa-si doreasca putina liniste, sa nu se mai gindeasca la faptul ca traieste... e de ajuns ca traieste ...sa-si doreasca un pic de loc sub soare si la aer si cel putin iluzia ca dincolo de orizont este...pacea. Viata prejudiciaza exprimarii vietii. Daca as trai o mare iubire, n-as putea-o povestii niciodata, povestile mele sint tabu, nu le pot flutura in fata orisicui ca si cum as fi cucerit o reduta. Mi-am sculptat viata ca o statuie, din materie straina propriei mele fiinte. Vreau sa fiu o...opera de arta( la suflet, cel putin)...de aceea m-am sculptat cu calm si detasare, m-am asezat intr-o sera , colo unde sufletul meu, floare absurda, sa poata inflori ca o departata frumusete...Notez pentru memoria mea o "pereche"de versuri din Hamlet ; "imi plesneste inima, dar imi plesneste ca trebuie sa tac"...imi place sa vorbesc , imi place sa scriu...vorbele si scrisul sint pentru mine corpuri tangibile, sirene vizibile, senzualitati intruchipate, poate din cauza ca senzualitatea obisnuita nu reprezinta pentru mine nici-un fel de interes ; dorinta transformindu-se in creator de ritmuri vocale sau in auditor al ritmurilor celorlalti. Cind dau de cei asemeni mie...vibrez...ma face sa tremur ca o ramura in vint, intr-un pasiv delir al lucrurilor miscatoare. Ca toti marii indragostiti , imi place sa ma pierd, in timp ce abandonul ma face sa sufar intens...si scriu...pentru a ma detasa, pentru a lasa cuvintele sa ma rasfete...fraze fara sens, curgind in ritm morbid, intr-o fluiditate de apa luminoasa, fraze care uita de riul care undele i s-au amestecat devenind altele...astfel ideile , imaginile prea pline de expresie trec prin mine in matasoase cortegii sonore...sensibilitatea mea e o flacara in vint...Am suferit in mine cu mine, aspiratiile tuturor erelor si impreuna cu mine au colindat, pe tarmul auzit al marii, nelinistite tuturor timpurilor.Ceea ce oamenii au vrut si nu au infaptuit, ceea ce au ucis infaptuid, ceea ce suflete au fost si nimeni nu a spus...din toate acestea s-a plamadit sufletul meu sensibil cu care am colindat...OAMENII SE IUBESC MAI MULT PENTRU DEFECTELE PE CARE LE AU, DECIT PENTRU CALITATILE LOR. EU...VA IUBESC PENTRU TOT CEEA CE-MI PUTETI OFERII ; EMOTIA DE A TRAII, INTELEGEREA PENTRU CEEA CE SINT...DATI-MI PUTEREA SA FIU CE-AM FOST SI IERTATI-MA PENTRU CEEA CE-AM DEVENIT..."