duminică, 22 august 2010

"UN GIND CALD A CAZUT DE-ADURA, SI MI-A APRINS BRUSC OBARJII SI GURA, I-AM DEZMIERDAT FRUMOS SI DUIOASA CA UN VAL DE MIREASA...UN GIND CALD MI-A SARIT IN POALA, CU TEN DE PIERSICA FINA DAR GOALA, I-AM PIPAIT TRUPUL CRUD CUM E CEATA IN ZORI DIMINEATA...M-AM LIPIT TOATA, LUNGA SI TACUTA DE-UN GIND CA TRUPUL ZBURDALNIC DE CIUTA, ZVICNIND DE FRICA, UMED DE GOANA, GIND...GIND DE CODANA..."

Ceva in mine cerseste la altarele unui templu...cind navala "barbarilor" a inundat frontierele vietii mele, au venit sa-mi ceara socoteala pentru ce am facut eu cu...fericirea. Mi-am infundat capul in perne, pentru ca nu-mi mai suport corpul...ma gindesc ca fiecare persoana pe care o cunosc, e ca un fragment al necunoscutului care mi-i se precipita in fiecare zi provocindu-mi aceeasi meditatie...si totusi in care imi pun speranta de a-mi gasi ancora, sprijinul si putina "fericire" de care am atita nevoie...Poate ca ar trebui sa ma ascund, sa ma retrag ca un bizantin...sau sa ies din intuneric si indoiala ?! Imi simt viata ca un cataclism, prezenta celorlalti, in care imi pun atitea sperante imi este zi de zi mai dureroasa si mai nelinistitoare. Daca ceilalti ma doresc, ma sperii si fug...apoi regret...daca eu doresc, mi-e teama sa nu inlatur... Asta imi este metafizica, aceasta sint eu ; prin toate trecatoare chiar si prin propriul meu suflet...nu apartin nimanui...centru abstract de senzatii impersonale, oglinda sensibila intoarsa spre varietatea lumii. Am iubit si iubesc cu aceiasi intensitate...ceea ce am iubit au fost senzatiile mele, starile de vizualitate constienta, impresile de auditie difuza. Nostalgie, nutresc nostalgie... am inteles ca esentialul din viata mea este linistea...mai bine zis nevoia de liniste. Si ce tulbura mai mult acest paradis decit aspiaratia catre "capatuiala" sau "popularitate"? Nevoia de liniste nu poate ascunde ceva rau. Nu am timp sa va enumar avantajele noii mele situatii...si-n linistea mea nu mai am ziduri, pereti, culoare, scari...Cei din jur ma privesc ca pe un om fara biografie. Confortabil lucru sa simti ca te-ai debarasat de-odata de trecutul soios, plin de zorzoane si clopotei, care dadeau alarma la fiecare miscare facindu-te sa te uiti mereu in urma. Ma simt ca si cum m-as afla intr-o casa de curind dereticata...si e al naibii de bine...sa ne mai dereticam prin biografia fiecaruia; sa mai arunci pe geam un pres, o prejudecata, o camasa, un sentiment, un ciorap rupt...o amintire...Acum in pragul acestei seri , am fata de povestile mele un sentiment de liniste si impacare. Au fost frumoase toate...ca-ntre doi oameni care-si ofera pachete dar nici unul nu poate , nu vrea...nu stie sa le desfaca...Trebuia sa-mi vindec umarul pe care multi au pus capul...si iata ca ma aflu in bataia unei varatice nopti, ca-n fata unei inundatii care a rupt digul. Ma urmareste peste tot, ma persecuta cu ispite si torturi uitate. Dar ma si obliga sa respir larg, ma-njunghie subit cu un dor de viata pe care nu mi-l banuiam.N-o sa ajungem niciodata sa intelegem importanta unei frumoase zile , a faptului de-a te aseza pe-o piatra sa respiri si sa privesti ca si cum in momentul acela tu ai fi descoperit respiratul si privitul pentru prima oara...Adevarata intoarcere la natura este intoarcerea la natura...din noi. Poate ca in noaptea siderala a haosului, fiecare suflet isi are planeta sa in noaptea dintii a ivirii sale pe lume si care isi indeplineste ursita ascunsa in criptograma stelelor cazatoare si ale tiriitului marunt al greierilor ceresti. Zadarnic sa ne infaptuim viata, caci tot ce gindim si traim e un vis de departe din gheturile abisale. In noi sufera simturile, inima, sufletul si nu facem nimic altceva decit sa cautam o stare de constienta prielnica. Fara indoiala ca intelepciunea din noi isi da seama de absurditatea si sterilitatea unei asemenea preocupari, dar omul este obsedat de nimic si ingrozit de durata lui. EU VREAU ca spiritul meu sa reziste si sa ajunga cit mai departe cu tot ce alcatuieste esenta lui ; dragoste-ura, foame-sete, caldura-frig...dar fara trup...sufletul nu exista...In sala sufletului meu, orice vibratie se propaga in fioruri...o floare inmiresmata tinuta linga nari ii da mici lesinuri cu sentimentul de a se preface in fum care mai apoi se ridica asupra propriei imagini. Si uite asa dam nastere confuzilor de trasaturi morale in care intimplarea isi joaca rolul esential. O explicatie( cred eu) ar fi...ca oamenii nu exista decit in masura in care le cunoastem dorintele, durerile, visele, preferintele si atitudinea pe tot parcursul vietii...IN MINE PINA SI GHIMPII INFLORESC IN ACEA ASTEPTARE...A UNUI GIND...GIND DE " CODANA"

Un comentariu: