"NUMAI SUFLETELE VULGARE BADJOCORESC DRAGOSTELE DE ODINIOARA, OAMENII CU BUN SIMT SADESC FLORI PE MORMINTE "

"NUMAI SUFLETELE VULGARE BADJOCORESC DRAGOSTELE DE ODINIOARA, OAMENII CU BUN SIMT SADESC FLORI PE MORMINTE " (octavian goga)

De ce scriu ? Daca scriu e bine...sau rau ?! Dar ce s-ar intimpla daca nu am scrie ?! A scrie, e ca...drogul care ma scirbeste...dar il iau, este ca viciul pe care il dispretuiesc dar in care imi face placere sa ma pierd. Scriu pentru a-mi da senzatia unei "rebele", unei aspiratii incercind sa fac ceva si neavind putinta de a tacea . De ce sa tac, cind imi vine sa vorbesc ? Exista otravuri necesare facute din ingrediente ale sufletului, ierburi culese din ruinele visurilor, maci negri gasiti linga morminte ,frunze lungi ale unor arbori obsceni isi clatina ramurile pe marginea unui abis unde mi-am lasat sufletul...scriu ca sa ma pot pierde, in lumea mea, observind ca nu pot salva lumea cu-o metafora strigind in piata publica...scriu. Scriu ca sa ma desolidarirez de lumea in care traiesc, scriu pentru cei ce nu m-au inteles pentru ca nu m-au iubit sau nu m-au iubit ca nu m-au inteles, scriu ca sa-mi pot pune la adapost trairile, emotiile, lacrimi, sa-mi distrug frustrarile, sa string tot ceea ce simt si sa le inchid in copertiile acestei pagini ca in valvele unei scoici. Scriu pentru ca povestea mea a fost una...distrusa de ce zicea Goga...scriu ca "te-am iubit pentru ca am vrut sa te pedepsesc si n-am stiut cum...iubindu-te !!!...am zis gata ; "nu mai vreau aceiasi lupta cu destinul, e ultimul. Ti-ai jucat rolul intr-o lume cinstita dar...ti-a fost frica...fior...ochii ma dor si sint umezi...iar te pierzi ca ti-am aflat scopul ,eu imi gasesc locul intr-o lume obisnuita fara umbre .De ce sa cersesc mila, palate regesti, stele de pe cer cind distrugi in nestire...ai iubit?! NU...daca am iubit...aici raspunde TU .Am fost unul din pionii tai pe care i-ai purtat in intunecatele vai ale zeilor rai. Te-as face inger, dar ar trebui sa-ti tai aripi , aripi de foc...si fac loc caci pot lupta... iar o poveste...mai este, si vor mai fii povesti caci vreau cheia, gindul si ideea care sa ma scape caci mai am putere...tu, nimic a-mi cere...in ochii tai am fost prea jos...a avut un rost ?!...in ochii mei nu mai sint deloc, nu mai am carne nici os, iar daca nu sint astea nici...inima nu am, sint un amalgam...negru...dar am sufletul integru. Ziceai ca intelegi, de fapt de gindeai cum sa nu pierzi...si nu ai pierdut, dar nici victorie nu e...si n-am sa te urasc, dar nu te mai cunosc ...sa stingem lumina, cum te-ai obisnuit si...uita ca-m iubit".

O altfel de "scrisoare de adio"...e doar povestea mea si-o inchei asa...

"Fie ca lacrimile sa-mi curga atit de mult incit sa pot uita tot, locuri, cuvintele rostite, vise ce-mi apartineau, calcindu-le-n picioare ca nu erau ale tale...intr-o poveste strabati lumea pentru a prinde vise, eu...am incercat sa prind radacini"

si..tineti minte..."nu rideti de visele cuiva, pentru ca cei ce nu au vise, nu au nimic"